Chin

          Albul imi inunda privirea, mirosul dezgustator de medicamente imi afecta stomacul, in camera de-alaturi se asculta muzica de petrecere, populara. Simteam ca o iau razna. Imi miscam degetele in aer nerabdatoare sa merg acasa. Stateam cu picioarele pe geam sperand sa le confunde pasarile cu crengi si sa-mi cante de mai aproape... Nu puteam vorbi cu nimeni..aveam impresia ca nu pot fi inteleasa. Paginile cartilor parca contineau 3 randuri. Imi era greu sa ma gandesc la orice, nimic nu avea loc in mintea mea. Ma rugam doar sa nu ma mai doara nimic, sa merg acasa.
          Noaptea era cel mai greu, auzeai sforaituri din toate saloanele de pe hol pentru ca nu se inchideau usile. Luminile erau in permanenta aprinse si te mai trezeau din 2 in 2 ore sa iti dea portia.
Cand am ajuns acasa inca visam..m-am bucurat enorm cand am simtit salteaua moale sub mine si mirosul pernii mele amestecat cu samponul de cirese cu care ma spalasem.
          Cand am luat prima gura din ciorba mamei am fost atenta sa nu ma innec. Muream dupa mancarea ei.
          Nu pot exprima indeajuns in cuvinte cat de urata a fost experienta aceasta...ma bucur ca incep sa uit..