Esti constient ca poti avea totul si nu ai nimic. Iti doresti atat de multe si nu stii cum sa ajungi sa le ai...iti complici viata cand totul e atat de simplu. As vrea sa pot simtii din nou ca simti, as vrea sa vibreze totul in jurul nostru atunci cand suntem impreuna si sa imi intretii iubirea de care nu am avut parte niciodata. Tu stii...esti acolo mereu, stiu. Nimic nu mai e ca inainte, eu m-am schimbat, tu m-ai schimbat. M-ai invatat ce inseamna sa traiesti corect, nu doar sa supravietuiesti intr-o lume falsa. Mi-as dori sa nu pleci niciodata desi eu iti voi da drumul curand si tu iti vei putea deschide aripile sa zbori spre necunoscut. Ia-ma cu tine!
Nu poti...dorinta ta nu e puternica si eu nu stiu cum sa o alimentez, poate ar trebui. Superficialitatea mea nu poate fi uitata sau iertata si mi-e scarba de tot ce am trait insa regretele sunt de prisos acum. Mi-e teama ca te voi dori si maine, saptamana ce va urma si poate mereu. Mi-e frica de mine, mi-e frica de tine, mi-e frica de viitor. As vrea sa pot descrie ce simt si ce-am simtit dar e imposibil pentru ca starile generate de tine nu le-am mai avut si nici nu le voi mai avea vreodata. Imi lipsesti, chiar daca au trecut doar cateva ore...
Nesiguranta e chinuitoare...insa nu vreau sa ma misc. Inca astept...
