Grămada de sentimente acumulate vor ieşi la suprafaţă curând, o izbucnire spontană. Visez cum în jurul meu se vor aşterne cioburi de ură, iubire, admiraţie, dezamăgire.. Cedez încetul cu încetul, mă privesc în oglindă şi îmi spun "Mai puţin.. mai rezistă puţin".
Cel mai mult îmi doresc ca în momentul "erupţiei" să fiu singură, să nu fie nimeni în apropierea mea. Să las totul să decurgă cum trebuie prefer să fiu eu "victima".
Număr zilele care se scurg în aşteptarea momentului, au trecut 7 de la prima abatere. Rezist şi în acelaşi timp cedez, totuşi în speranţa de a nu încurca psihicul cu fizicul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
