Fericirea oarba

Iti auzeam bataile alerte ale inimii, desi erai doar la 2 banci de mine. Poate era doar in imaginatia mea, dar imi placea senzatia. Acel sentiment pe care il ai cand simti ca te priveste cineva subtil pe deasupra unei carti cu coperti verzi, si simteam parca pe propria piele transpiratia pe care aveam impresia ca o vad  curgand pe obrazul tau. Imi placea sa cred ca asudai cand te gandeai ce sa ma intrebi, cum sa ma privesti cand erai in fata mea.
Eu, tremurand, ma prefaceam ca nu existi, ascultand in continuare piesele mele de la iron maiden si dand din cap dupa ritm.
Pana cand, din greseala, te-am privit...iar atunci...te-ai uitat prea sus de carte iar privirile ni s-au intersectat iar lucrurile au capatat o amploare arzatoare. Soarele era in spatele tau si irisul ochiului iti parea galben, ca in imaginatia mea. Am ramas asa, nostalgica, timp de 5 minute, admirandu-te. Te-ai ridicat usurat apoi, si ai inaintat pasii spre mine, punandu-te in fata mea. Stateam si te priveam de jos, nu mai auzeam muzica. Acum inima ta pompeaza sangele din ce in ce mai tare, gata sa explodeze si sa ma umple de dorinta. Dorinta ta de a fi langa mine. Pe mine ma ardea pasiunea, chiar aici, in stomac. Iar cand am auzit primul sunet venit din gura ta, am avut impresia ca yann tiersen si-a asezat acordeonul langa urechea mea, si canta neincetat. Nu am inteles ce mi-ai cuvantat. Atunci ti-am spus, cu gura uscata.
- Poti sa mai repeti o data?
Iar el mi s-a adresat cu aceeasi muzicalitate in voce:
-Incotro priveai?
Si i-am raspuns cu o voce puerila si intrerupta : - Priveam soarele...
Cu un oarecare aer de duritate, s-a uitat peste umar si m-a intrebat din nou :
-De ce?
-Pentru ca acesta reprezinta un inceput, odata cu apusul sau rasaritul sau, ma gandesc la o pasare Phoenix care arde si a doua zi renaste de dimineata din propria cenusa.
-Cum ti se arata soarele, cum il vezi prin ochii tai? Pupilele ii deveneau din ce in ce mai mari de la curiozitate iar ochii mi se pareau din ce in ce mai deschisi, aproape transparenti, nu ma privea niciodata fix.
-E...ca mijlocul unei margarete, plin de puritate si frumusete, care pe mine nu ma orbeste, chiar daca stau si il privesc.
-Pe mine a reusit sa ma orbeasca, dar nu soarele ci scanteia. Eram atat de pasionat de luminita aceea mica incat am vrut sa-mi ramana in memorie permanent. Am orbit acum 5 ani.
-Cum m-ai gasit ?
-Clincaitul cerceilor tai e puternic, si cu cat ma apropiam mai mult, cu atat auzeam mai tare vocea solistului de la iron maiden. Esti frumoasa.
-De unde stii?
-Ai un glas delicat, plapand iar acesta nu poate fi daruit decat unei fiinte placute, ca tine.
Atunci i-am spus sa se aseze langa mine. As vrea sa pot avea curajul sa vorbesc cu oricine, sa imi las imaginatia sa curga, insa imi lipsesc cu desavarsire toate acestea. Oare de unde le pot capata? Raspunsul probabil e tot la mine...raman optimista..
Am stat de vorba pana a ajuns luna in dreptul nostru..mi-era frig si frica in acelasi timp. Mi-ai strans mana intre degetele tale de pianist. Mi-e frica de mine si de sentimentele mele, mi-e frica sa nu-ti astup lumina pe care o ai, in interiorul tau, pt ca la suprafata esti orb insa, eu sunt mai oarba ca tine pt ca nu am fost atenta niciodata la lucrurile pe care tu le-ai auzit, sau le-ai simtit. Esti puternic, frumos, pt ca sti cum sa apreciezi un lucru. Sti sa apreciezi firul de iarba pe care iti imaginezi ca il auzi cum creste, sti sa apreciezi ciripitul pasarilor si sa le auzi aripile fluturandu-se pe cerul nemarginit, la fel de nemarginit ca si blandetea ta. Ai vocea blanda si calma, chiar si atunci cand inima iti pulseaza mai tare. Te apreciez pentru ca stii ce inseamna sa fi fericit si sti sa te multumesti cu ce ai. As vrea sa fiu si eu oarba, si sa avem o lume doar a noastra, sa o vedem asa cum vrem noi. In subconstient, eu deja am construit o lume pentru noi doi, nu mai ramane decat sa o vezi si tu iar daca vei patrunde in gandurile mele cele mai ascunse, vei sti. Pasiunea e totul. Ma pansioneaza tot ce faci si fiecare cuvant pe care il aud. Vreau sa te cunosc, sa te explorez, sa te doresc aproape de mine. Sunt un nimeni. Fa-ma cineva, doar tu poti reusi. Da-mi sperante si inunda-ma in vise, visele mele cu tine.

Clipa

Iti imbeti gandurile cu parfumul meu de lacrimioare si mesteci cuvinte magulitoare facandu-ti sperante ca te voi lasa sa gusti din pielea mea neatinsa inca de raze, facand aceleasi gesturi la nesfarsit. Si ti-am gresit, stiu. Simt golul din stomacul tau cu fiecare vorba adresata si cu fiecare gest regretat apoi pe care il inaintez in fata ta. Orizontul meu te are pe tine in centru si esti inconjurat de o aura cu mii de culori. Stii de ce? Pentru ca o treime din aura mea e in jurul tau, iar un sfert imi bantuie imprejururile, in culoarea iubirii noastre...
Oare voi putea umple vreodata gaurile facute de mine pe dinauntrul tau?
Mai ramai...