Disperare
Iti doresti ca lumea sa se prabuseasca in jurul tau, sa ramai doar tu singurul om in picioare si sa ai impresia pentru cateva secunde ca esti singurul care a invins...ura...si iubirea...
0
comentarii
Fara noima.
Vreau sa stau toata ziua in pat, cu laptopul in brate si cu cafeaua in dreapta mea, sa nu mai ies afara deloc si sa nu mai dau ochii cu nimeni. Pielea imi miroase a lene. Stiti cum miroase lenea? acelasi miros pe care il au cainii cand sunt uzi. Caldura imi inunda caile respiratorii, simt ca ma sufoc. Era mai bine cand ma sufocai cu iubire, acum am ramas cu infernul din spatele geamului . O lupta intre dorinta mea de a fi racoare, si dorinta infernului de a fi canicula. Ma contopesc usor cu ultravioletele si ma evapor incetul cu incetul. Te astept pe tine sa-mi inspiri vaporii. Absurd.
Q
Am renuntat sa ma mai gandesc "cum ar fi fost daca?"...vreau sa merg pe conceptia "mai bine sa regreti ce ai facut decat ce nu ai facut". De multe ori, nu ar fi mai bine asa ?
! Fara inspriratie !
Dimineata ma priveste subtil printre drapeliile liliachii cumparate de mama ta. Nici un ziar, nici cafea nici macar un sarut ca am inceput o noua zi. Imi pun la otet jignirile care o sa-ti franga inima cand o sa te trezesti din mahmureala. Mirosi a ierburi tinute in debara ani intregi iar mireasma votkai imi inunda toate caile respiratorii. Intru-un fel, ma bufneste rasul cand te vad calcand in 3 parti diferite mergand spre bucatarie si implorandu-ma sa-ti prajesc niste paine si sa ti-o ung cu unt. A cata oara?
De multe ori, nu pot exprima ceea ce simt in cuvinte, dar atunci, puteam sa te ucid cu privirea, chiar puteam. Inauntrul meu se luptau dragostea si ura fata de tine si pana la urma...nu a castigat niciuna iar indiferenta nu-ti pot fi. As vrea sa te urasc. Dar mi-e imposibil.
O iau razna doar cand ma uit la pielea ta alba atunci cand dormi si ma gandesc de fiecare data la sucul de rodie ce ar trebui sa se prelinga de-a lungul abdomenului tau. Si stau...si vad roseata ce-ti inunda toti porii. Vreau sa evadez din interiorul meu, sa fiu libera. Dar din pacate nu pot. Astfel raman prizoniera ta, a iubirii.
De multe ori, nu pot exprima ceea ce simt in cuvinte, dar atunci, puteam sa te ucid cu privirea, chiar puteam. Inauntrul meu se luptau dragostea si ura fata de tine si pana la urma...nu a castigat niciuna iar indiferenta nu-ti pot fi. As vrea sa te urasc. Dar mi-e imposibil.
O iau razna doar cand ma uit la pielea ta alba atunci cand dormi si ma gandesc de fiecare data la sucul de rodie ce ar trebui sa se prelinga de-a lungul abdomenului tau. Si stau...si vad roseata ce-ti inunda toti porii. Vreau sa evadez din interiorul meu, sa fiu libera. Dar din pacate nu pot. Astfel raman prizoniera ta, a iubirii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
