O sumedenie de intrebari

          De ce suntem atat de nesemnificativi?
          De ce o viata poate fi luata de oricine, nu de Dumnezeu?
          Chiar daca noi spunem ca Dumnezeu se afla in fiecare dintre noi, avem dreptul sa ne atribuim puterea lui? Daca putem lua o viata,de ce nu am putea da una, de ce nu avem puterea sa facem un lucru bun? Toti oamenii sunt capabili de lucruri mizerabile, haotice, dar putini au binevointa sa faca acel lucru de care sa fie mandri. Multi spun ca Dumnezeu ne-a facut sensibili, delicati, frumosi. Unde a disparut toata sensibilitatea, toata delicatetea si frumusetea atunci cand ranim pe cineva, cand facem cu buna intentie ceva? Ne chinuim sa fim altcineva, sa facem ca viitorul nostru sa se imparta ramuri pe care nici nu le putem stapani. Suntem niste copaci batrani, uscati. Uscati din cauza tuturor lucrurilor pe care ni le provocam noi sau altii. Suntem atat de "destepti" incat credem ca totul ni se cuvine. Ne uram pentru ca nu am fost inzestrati cu calitatile pe care altii le au. Invidiem oamenii fericiti, facandu-i sa regrete ca au ajuns la acel moment.(Nu suntem budisti dar totusi vrem sa ajungem in "Nirvana"!).
          Mi-as dori sa primim o lectie care sa ne faca sa intelegem ca doar Unul are tot dreptul in a ne hotari viitorul iar noi sa nu intervenim, in nici un fel.

Stăpânire

         Grămada de sentimente acumulate vor ieşi la suprafaţă curând, o izbucnire spontană. Visez cum în jurul meu se vor aşterne cioburi de ură, iubire, admiraţie, dezamăgire.. Cedez încetul cu încetul, mă privesc în oglindă şi îmi spun "Mai puţin.. mai rezistă puţin".
         Cel mai mult îmi doresc ca în momentul "erupţiei" să fiu singură, să nu fie nimeni în apropierea mea. Să las totul să decurgă cum trebuie prefer să fiu eu "victima".
         Număr zilele care se scurg în aşteptarea momentului, au trecut 7 de la prima abatere. Rezist şi în acelaşi timp cedez, totuşi în speranţa de a nu încurca psihicul cu fizicul.

Chin

          Albul imi inunda privirea, mirosul dezgustator de medicamente imi afecta stomacul, in camera de-alaturi se asculta muzica de petrecere, populara. Simteam ca o iau razna. Imi miscam degetele in aer nerabdatoare sa merg acasa. Stateam cu picioarele pe geam sperand sa le confunde pasarile cu crengi si sa-mi cante de mai aproape... Nu puteam vorbi cu nimeni..aveam impresia ca nu pot fi inteleasa. Paginile cartilor parca contineau 3 randuri. Imi era greu sa ma gandesc la orice, nimic nu avea loc in mintea mea. Ma rugam doar sa nu ma mai doara nimic, sa merg acasa.
          Noaptea era cel mai greu, auzeai sforaituri din toate saloanele de pe hol pentru ca nu se inchideau usile. Luminile erau in permanenta aprinse si te mai trezeau din 2 in 2 ore sa iti dea portia.
Cand am ajuns acasa inca visam..m-am bucurat enorm cand am simtit salteaua moale sub mine si mirosul pernii mele amestecat cu samponul de cirese cu care ma spalasem.
          Cand am luat prima gura din ciorba mamei am fost atenta sa nu ma innec. Muream dupa mancarea ei.
          Nu pot exprima indeajuns in cuvinte cat de urata a fost experienta aceasta...ma bucur ca incep sa uit..

Drawings

Leapsa VII

Leapşa de la Antonia.

1. Zi-mi ceva despre tine. Gen cum te cheamă, câţi ani
Palade Adelina, 15 ani

2. Ai porecle? Care?
Melc..şi multe altele

3. O melodie tristă, una perfectă şi trei care îţi plac mult:
Cea tristă: Green day-21 guns
Cea perfectă: Alexandrina Hristov-Printre flori
Îmi plac: Alexandrina Hristov-Numai tu, The pretty reckless-Make me wanna die,Brad Paisley & Allison Krauss -Whiskey Lullaby

4. Ai animal de casă? Care?
Nu, dar mi-aş dori..

5. Dacă ai avea un serial tv, cum s-ar numi?
Nu ştiu..

6. Primul citat care îţi vine în minte. Nu trişa, fără Google!
"Carpe diem!" (Dead poets society)

7. Desenul animat preferat din copilărie.
Popey Marinarul

8. Îţi place îngheţata?
Da! De ciocolată e preferata mea.

9. Ce alt nume ţi-ar plăcea să ai, dacă ai putea avea altul?
Îmi place numele meu dar dacă ar fi fost să am alt nume mi-ar fi plăcut Sara.

10. Zi-mi un banc!
Doar unul ştiu.. Un copil se întoarce de la şcoală: -Mamă,copiii îmi spun că sunt vampir! -Lasă, mamă,copiii sunt răi,nu ai de ce să-ţi faci probleme. Acum treci la masă că ţi se coaguleaza supa!

Singura...

          Mă înfioară gândul că sunt doar eu, nimeni altcineva. Pustietatea mă face să cred că am luat-o razna. Nu pot simţi altceva înafară de agonie. Stropii greoi îmi cad pe faţă înspăimântată ... Mă îndepărtez în necunoscut în timp ce vântul îmi adie printre şuviţele scurte şi brunete de păr. În jurul meu erau numai copaci care îmi părea că seamănă a oameni, oameni bătrâni şi supăraţi, mai supăraţi ca mine.
          Atunci, aş fi vrut să mă împrăştii peste tot, aşa cum se împrăştiau stropii de ploaie când îmi atingeau pielea.
          Nici-o şansă...

Leapsa

Leapşa de la Antonia! Să va arăt desktop-ul.. E numele tatălui meu acolo sus pentru că îi place mai mult cum sună "Lucian" decât "Adelina".

Naufragiata in ganduri..

          Eram în maşină, mergeam să ne luăm colaci. Printre crengile copacilor se vedea o lumină, am aşteptat să văd luna plină. Sentimentele pe care mi le-a transmis au fost de răceală,tristeţe, nostalgie..poate se măsurau cu ce simţeam eu atunci. Vroiam să mă imaginez ca fiind acolo, deprimată, gândindu-mă la toată viaţa mea, la tot ce am realizat până acum. M-am lăsat păgubaşă, m-am lăsat învăluită de frumuseţea ei. Atât de simplă..dar atât de profunde erau simţirile care îmi străpungeau corpul că nu am avut putere să îmi întorc capul. Toate străfulgerările au durat prea puţin...
         Melodia "Behind blue eyes" pe fundal şi eram în lumea mea, desprinsă de tot şi negandindu-mă la nimeni şi nimic. Toate acestea s-au întâmplat în 10 minute. 10 minute de linişte pe care nu le-am mai avut, pot spune de multă vreme. Mulţi spun că luna plină îi agită, le dă o stare de nebunie, pe mine mă linişteşte mai mult ca orice, nu mi-ar ajunge toate cuvintele din Dex ca să fac o descriere.
         Nu ştiam să scriu altceva, doar atât...

Tacere...

             Linişte goală, nici un sunet pe fundal. Pe cearşafurile albe stăteam întinşi aproape fără suflare, mâinile tale reci m-au cuprins. M-ai tras spre ţine fără să spui nimic. Inima îţi bătea puternic, atunci era un zgomot pe fundal...mi-ai şoptit că mă iubeşti...Eu..am rămas pe gânduri, nu ştiam cum să reacţionez, să-ţi răspund la sentimente sau să tac.. mi-era frică să nu stric momentul.

            Atunci când buzele tale le-au atins pe ale mele parcă ai spus-o tu în locul meu, nu mai era loc de cuvinte..

Atât.