Toate durerile ti se amplifica, iti auzi bataile inimii incontinuu, un semnal ca traiesti. Te simti pierdut.. mai cufundat ca niciodata in marea agonie. Si apoi, zambesti, ignori si te comporti ca si cum nimic nu ar fi adevarat. Simti ca pamantul aluneca sub picioarele tale, dar ramai, faci cate un pas ca sa ramai pe loc in continuare. Esti inconjurat de fete cunoscute dar cu launtrii nepatrunsi de tine. Dar, cand vrei sa pleci, nu te poti misca, te simti prizonier in propria inchisoare, a corpului. Iti simti sufletul tinut intre lanturi si iti doresti ca persoana iubita sa-ti desfaca lacatul cu inima sa, cu sentimente profunde. Soptesc "Cheia e la tine!". Nu ma aude nimeni si nici eu nu aud nici o voce, imi aud doar pulsul care e din ce in ce mai accelerat. Inima mea vrea sa iasa, vrea sa te caute, unde esti ? Te detest pentru ca m-ai transformat intr-o statuie pe dinafara si iti multumesc pentru ca pe dinauntru sentimentele imi sunt din ce in ce mai puternice si poate in cele din urma vor putea frange aceasta carcasa cu care sunt acoperita. As vrea sa fi si tu, statuia care ma tine de mana acum. Doare. Ma dor ochii de la genele greoaie apasate de lacrimi...ii inchid si...si...te vad, in fata mea, ma pot misca, te pot strange in brate. Sunt in gradina cu capsuni unde ma jucam cand eram mica si sunt cu tine. Iti daruiesc cea mai mare si rosie capsuna din toate si te tin de degetul mic strans. Sa fie adevarat? Raiul este acela in care stai cu persoana iubita in cel mai drag loc tie? Nu...ar fi prea frumos..sunt doar rezultatele dramei mele pe care o traiesc in fiecare zi.
Ramai...mai ramai putin...
Ai plecat!
Alerg dupa tine, nu te prind si strig "Uite-te in spate, uite-te la mine cat de mult imi doresc sa te tin de mana! " . Dar tu alergi in tacere in continuare. Si deschid ochii...vad tavanul acoperit aproape de fum si in jurul meu capete disperate ce cheama ajutor. Stiu ce s-a intamplat.. am lesinat de oboseala alergand dupa tine, din pacate intre oameni neutri. Inca imi mai doresc sa te ating, in imaginatia mea. Si sti, chiar daca voi fi incordata de suspinuri, nu-ti voi intoarce spatele niciodata pentru ca esti monstruletul ce sta in mijlocul creierului si inimii mele si genereaza restul...Te pierd, doare.
