Te-am văzut pe tine soare, erai roşu pe margini şi portocaliu în mijloc. Era vară şi tu, mă mângâiai cu razele tale pe picioarele mele goale, acoperite puţin de nisipul rece şi ud. Tu erai al meu Făt- Frumos, pe care îl aşteptam în fiecare dimineaţă să-mi bată uşor cu degetele în geam dar uneori nu apăreai iar când te căutam, frigul îmi străpungea oasele imediat.
Îmi doream să fiu mireasa ta, să fiu pe cer în fiecare zi cu tine, să răsarim şi să apunem deodată, doar aşa aş fi fericită mereu...Vroiam să-ţi declar iubire, ştiam că mă auzi, dar îmi era ruşine...nu vroiam să te întrerup nici măcar pentru câteva secunde, pentru că tu erai lumina. Nu îmi doream să fiu ascultată, vroiam doar să mă vezi, să ştii că exist şi să fii bărbatul la care am visat mereu şi pe care nu l-am cunoscut niciodată. Acel bărbat care te înţelege şi te îmbrăţişează atunci când eşti supărată, ştie motivul, fără să te întrebe. Acel om care recunoaşte când greşeşte şi care te cunoaşte îndeajuns ca să ştie cum să îşi ceară iertare.
Acum mă auzi? Vreau o sărutare cu buzele tale blonde pe umărul meu descoperit...Mă vezi? Priveşte-mă în ochi şi vei şti, mă vei cunoaşte mai bine ca oricine, pentru că îmi deschid sufletul în faţa ta şi te las să-mi descoperi şi cele mai întunecate gânduri. Eşti singurul în care am încredere, tu nu vorbeşti cu nimeni şi nimeni nu vorbeşte cu tine, doar eu. Te iubesc! De ce pe tine? Pentru că-mi luminezi viaţa, mi-o încălzeşti şi tu ştii cel mai bine cum să mă iei în braţe...Învaţă-i pe oameni şi femeilor dă-le din nou speranţă aşa cum mi-ai dat mie. Pentru tine trăiesc, pentru a te vedea iar şi iar in fiecare zi si pentru a-ţi simţi atingerile delicate mereu. Străluceşte mereu, tu ai fost, eşti şi vei fii singurul.
Eu...încă te aştept, în fiecare dimineaţă la fereastra mea să vii şi să-mi mângâi obrajii cu braţele tale fierbinţi...
Cine eşti?
Apogeu.
A trecut timpul si eu inca stau si meditez la intoarcerea mea la inocenta. Plang, zambesc si ignor. Te-am ignorat pe tine. Te vedeam zilnic dar te-am uitat. Fiinta nesemnificativa in viata mea, te pretuiam ca pe un obiect valoros pe care il lustruiam in fiecare zi si aveam grija sa stea in locul potrivit de fiecare data. Unde era coincidenta? In intervalul de 5 minute si 10 secunde, timp in care iti faceai loc printre activitatile tale de zi cu zi ca sa dai ochii cu mine. Si eu, in singuratatea mea, nu bagam de seama interesul tau. Pana intr-o zi de joi, acum 5 ani, cand ne-am impiedicat unul de altul drumurile.Eram un intreg pana ieri.
Ieri a fost marti, era ora 4 dimineata. Prima data in viata cand nu am scos nici un cuvant timp de cateva ore. Erai langa perdeaua noastra cafenie, acum rosiatica in partea de jos. Cativa stropi erau sariti pe florile pe care mi le-ai dat de ziua mea O mana o tineai pe inima si te uitai pierdut la mine. Cealalta jertfa era in pat, in raul rosu si amar care curgea lin din sanul ei stang. M-am apropiat de tine incet, mi-era frica sa nu fi gresit ceva si ti-am soptit la ureche incet ca te iubesc. Nu stiu de ce am vorbit in soapta, mi-era frica sa nu ma auzi? stiam ca era imposibil.
Inainte de asta, marti ora 2 dimineata. Veneam de la studio, scoteam niste poze cu mine nud ca sa ti le arat. Erai cu ea si erati fericiti.
De ce zambeati? O iubeai? Pe mine m-ai iubit? Intrebarile retorice care imi rasunau in cap. Am scos arma ce o aveam in poseta pentru ca traiam intr-un cartier plin pusti cu droguri si criminali. Nu mi-ati auzit inima care vroia sa sara din piept de tristete si ura? Nu ati bagat de seama sunetul lacrimilor mele ce se contopeau cu covorul?
Parul ei brunet cu bretonul pana la sprancene se scutura la atingerea trupurilor. Intr-un moment de nebunie, am apasat pe linia neagra si s-a facut liniste.. te tarai pe covor in genunchi implorandu-ma sa te iert si repetandu-mi ca ma iubesti. S-au terminat lacrimile, simteam ca imi curge sange in loc iar ochii simteam ca imi iau foc. Nu te-am privit. O priveam doar pe ea si ii priveam perfectiunea corpului pe care l-ai atins de nenumarate ori. Ma intrebam de ce? Nu trebuia sa-mi raspunzi, desi o faceai incontinuu. Ti-am spus sa inchizi geamul. Era iarna si fulgii intrau pe geam printr-o miscare de vals parca, ii auzeam notele lui Vivaldi care imi rasunau in cap. Ultimele cuvinte ale mele au fost: "Intoarce-te cu fata la mine si spune-mi ca ma iubesti!". Inainte sa-mi spui, am apasat "butonul de oprire" pentru a nu-ti mai auzi inca o data minciunile. Era o liniste de mormant...mormantul in care vom ajunge fiecare la un moment dat. Tie insa, ti-a venit vremea mai devreme. Te-am iubit...
Ieri a fost marti, era ora 4 dimineata. Prima data in viata cand nu am scos nici un cuvant timp de cateva ore. Erai langa perdeaua noastra cafenie, acum rosiatica in partea de jos. Cativa stropi erau sariti pe florile pe care mi le-ai dat de ziua mea O mana o tineai pe inima si te uitai pierdut la mine. Cealalta jertfa era in pat, in raul rosu si amar care curgea lin din sanul ei stang. M-am apropiat de tine incet, mi-era frica sa nu fi gresit ceva si ti-am soptit la ureche incet ca te iubesc. Nu stiu de ce am vorbit in soapta, mi-era frica sa nu ma auzi? stiam ca era imposibil.
Inainte de asta, marti ora 2 dimineata. Veneam de la studio, scoteam niste poze cu mine nud ca sa ti le arat. Erai cu ea si erati fericiti.
De ce zambeati? O iubeai? Pe mine m-ai iubit? Intrebarile retorice care imi rasunau in cap. Am scos arma ce o aveam in poseta pentru ca traiam intr-un cartier plin pusti cu droguri si criminali. Nu mi-ati auzit inima care vroia sa sara din piept de tristete si ura? Nu ati bagat de seama sunetul lacrimilor mele ce se contopeau cu covorul?
Parul ei brunet cu bretonul pana la sprancene se scutura la atingerea trupurilor. Intr-un moment de nebunie, am apasat pe linia neagra si s-a facut liniste.. te tarai pe covor in genunchi implorandu-ma sa te iert si repetandu-mi ca ma iubesti. S-au terminat lacrimile, simteam ca imi curge sange in loc iar ochii simteam ca imi iau foc. Nu te-am privit. O priveam doar pe ea si ii priveam perfectiunea corpului pe care l-ai atins de nenumarate ori. Ma intrebam de ce? Nu trebuia sa-mi raspunzi, desi o faceai incontinuu. Ti-am spus sa inchizi geamul. Era iarna si fulgii intrau pe geam printr-o miscare de vals parca, ii auzeam notele lui Vivaldi care imi rasunau in cap. Ultimele cuvinte ale mele au fost: "Intoarce-te cu fata la mine si spune-mi ca ma iubesti!". Inainte sa-mi spui, am apasat "butonul de oprire" pentru a nu-ti mai auzi inca o data minciunile. Era o liniste de mormant...mormantul in care vom ajunge fiecare la un moment dat. Tie insa, ti-a venit vremea mai devreme. Te-am iubit...
Prea simplu...
Odată, erau doi bătrâni fericiţi, apoi parcă alunecă în intuneric.. încet...şi în linişte. Apoi, în pământ...tristeţe, oamenii...
Cine sunt ? Entităţi aproape invizibile pentru unii iar pentru tine prea importante. Plânsete.
De ce? Dispar subit, zboară spre lumi imposibil de atins cu gândul. Singurătate, durere apoi uitare. Însă, odată cu uitarea, rămâne un gol imens pe care il umplii apoi cu nimicuri care nu-şi au locul în spaţiul care era atât de deosebit pentru tine.
Cine? Tinerii, bătrânii sau poate mijlocii. Din inconştienţă sau dorinţa de a se afla undeva la înălţime, deasupra tuturor făcând imposibilul. Însă, se pierd pe drumul către fericire. Iluzie şi speranţă...
Cine sunt ? Entităţi aproape invizibile pentru unii iar pentru tine prea importante. Plânsete.
De ce? Dispar subit, zboară spre lumi imposibil de atins cu gândul. Singurătate, durere apoi uitare. Însă, odată cu uitarea, rămâne un gol imens pe care il umplii apoi cu nimicuri care nu-şi au locul în spaţiul care era atât de deosebit pentru tine.
Cine? Tinerii, bătrânii sau poate mijlocii. Din inconştienţă sau dorinţa de a se afla undeva la înălţime, deasupra tuturor făcând imposibilul. Însă, se pierd pe drumul către fericire. Iluzie şi speranţă...
Infinit
Rămân nemişcată, ca într-un tablou vechi şi banal cu natură moartă şi te privesc. Apoi, îţi spun in gând, lasă-mă să te purific, să te spal pe corp cu toate vorbele şi gesturile urâte. Opreşte-te şi priveşte-mă, analizează-mă şi simte-mi vibraţiile înconjurului meu asemănat poate cu gratiile care mă obligă să nu reacţionez, să nu-mi controlez inima şi creierul, să nu-mi las ochii lăcrimând. Aş vrea să-mi stopez emoţiile, să
încerc să rămân calmă însă numai acest gând mă face să-mi doresc ca secundele în care stau şi îţi privesc trupul gol, să fie ultimele. Am renăscut prin tine, trupul şi sufletu-mi sunt pure acum, lipsite de orice vlagă, aproape inutile. Eşti protectorul meu, îngerul care-mi colorează existenţa. Nu vreau să-ţi dau drumul la aripi niciodată. Rămâi cu mine, să ne bucurăm de eternitate împreună, să zburam unde dorim, în locurile din visele noastre unde eram întodeauna împreună.
Oferă-mi liberatea de a-ţi picta cerul pe care vei zbura, lângă mine.Vreau să fie nori, mulţi nori şi alb...mult alb, albul pur al sufletului tău.
Strigă-mi numele, să-mi răsune vocea ta în cap, strigă-ne pe noi, să răsune în lăuntrii mei şi strigă că mă iubeşti, umple-mi sufletul de extaz.
Acum...sunt un nimic în goliciunea mea, m-ai dezvelit doar din gândurile tale înnăbuşite...Cedează-mi locul din centrul universului tău şi ajută-mă să-ţi descopăr sentimentele nemăriginite.
Nu fi temător, descoperă-ţi trupul în faţa mea şi priveşte-te pentru o clipă în oglinda ochilor mei verzi. Eu, îţi voi da puterea să te vezi aşa cum te văd şi eu, plin de lumină, speriat dar în acelaşi timp încrezător.
Acum, îmi depozitez simţirile într-un colţ al sufletului meu care aşteaptă să fie descoperit, ăsta mi-e începutul. Revin, în postura de tablou. Nu am ramă. Te privesc îndrăzneaţă, fără să-mi pese de posibilul tău contact cu formele-mi goale. Te-aş privi doar pe tine, oprind timpul, la infinit.
încerc să rămân calmă însă numai acest gând mă face să-mi doresc ca secundele în care stau şi îţi privesc trupul gol, să fie ultimele. Am renăscut prin tine, trupul şi sufletu-mi sunt pure acum, lipsite de orice vlagă, aproape inutile. Eşti protectorul meu, îngerul care-mi colorează existenţa. Nu vreau să-ţi dau drumul la aripi niciodată. Rămâi cu mine, să ne bucurăm de eternitate împreună, să zburam unde dorim, în locurile din visele noastre unde eram întodeauna împreună.
Oferă-mi liberatea de a-ţi picta cerul pe care vei zbura, lângă mine.Vreau să fie nori, mulţi nori şi alb...mult alb, albul pur al sufletului tău.
Strigă-mi numele, să-mi răsune vocea ta în cap, strigă-ne pe noi, să răsune în lăuntrii mei şi strigă că mă iubeşti, umple-mi sufletul de extaz.
Acum...sunt un nimic în goliciunea mea, m-ai dezvelit doar din gândurile tale înnăbuşite...Cedează-mi locul din centrul universului tău şi ajută-mă să-ţi descopăr sentimentele nemăriginite.
Nu fi temător, descoperă-ţi trupul în faţa mea şi priveşte-te pentru o clipă în oglinda ochilor mei verzi. Eu, îţi voi da puterea să te vezi aşa cum te văd şi eu, plin de lumină, speriat dar în acelaşi timp încrezător.
Acum, îmi depozitez simţirile într-un colţ al sufletului meu care aşteaptă să fie descoperit, ăsta mi-e începutul. Revin, în postura de tablou. Nu am ramă. Te privesc îndrăzneaţă, fără să-mi pese de posibilul tău contact cu formele-mi goale. Te-aş privi doar pe tine, oprind timpul, la infinit.
26
Melancolie
Poate nu eşti ultimul dar ...eşti singurul.
Poem
Mi-e dor de fermitatea buricelor degetelor atunci cand imi atingi pielea moale si palida
Mi-e dor de vocea ta
Mi-e dor de intensitatea privirii tale atunci cand te uitai in ochii mei
Mi-e dor de cuvintele soptite in ureche : Te iubesc
Mi-e dor sa-ti simt vibratiile batailor inimii atunci cand stateam cu capul pe pieptul tau gol
Mi-e dor de noptile petrecute impreuna si de conversatiile interminabile cand ne opream la o gura de cola sau la o tigara
Si...mi-e dor de ultima noapte..
Mi-e dor de tine V.
Te vreau in bratele mele in fiecare zi, sa-mi soptesti in ureche cuvinte ininteligibile si sa-mi expiri aer cald in ceafa, asa cum faceai in fiecare noapte cand adormeam impreuna. Nu gasesc cuvintele adecvate prin care sa-mi exprim simtirile. Nu pot gasi potrivirea cuvintelor pentru nimic ce se intampla intre noi, pentru nimic ce ne inconjoara. Simti?
Disperare
Iti doresti ca lumea sa se prabuseasca in jurul tau, sa ramai doar tu singurul om in picioare si sa ai impresia pentru cateva secunde ca esti singurul care a invins...ura...si iubirea...
Fara noima.
Vreau sa stau toata ziua in pat, cu laptopul in brate si cu cafeaua in dreapta mea, sa nu mai ies afara deloc si sa nu mai dau ochii cu nimeni. Pielea imi miroase a lene. Stiti cum miroase lenea? acelasi miros pe care il au cainii cand sunt uzi. Caldura imi inunda caile respiratorii, simt ca ma sufoc. Era mai bine cand ma sufocai cu iubire, acum am ramas cu infernul din spatele geamului . O lupta intre dorinta mea de a fi racoare, si dorinta infernului de a fi canicula. Ma contopesc usor cu ultravioletele si ma evapor incetul cu incetul. Te astept pe tine sa-mi inspiri vaporii. Absurd.
Q
Am renuntat sa ma mai gandesc "cum ar fi fost daca?"...vreau sa merg pe conceptia "mai bine sa regreti ce ai facut decat ce nu ai facut". De multe ori, nu ar fi mai bine asa ?
! Fara inspriratie !
Dimineata ma priveste subtil printre drapeliile liliachii cumparate de mama ta. Nici un ziar, nici cafea nici macar un sarut ca am inceput o noua zi. Imi pun la otet jignirile care o sa-ti franga inima cand o sa te trezesti din mahmureala. Mirosi a ierburi tinute in debara ani intregi iar mireasma votkai imi inunda toate caile respiratorii. Intru-un fel, ma bufneste rasul cand te vad calcand in 3 parti diferite mergand spre bucatarie si implorandu-ma sa-ti prajesc niste paine si sa ti-o ung cu unt. A cata oara?
De multe ori, nu pot exprima ceea ce simt in cuvinte, dar atunci, puteam sa te ucid cu privirea, chiar puteam. Inauntrul meu se luptau dragostea si ura fata de tine si pana la urma...nu a castigat niciuna iar indiferenta nu-ti pot fi. As vrea sa te urasc. Dar mi-e imposibil.
O iau razna doar cand ma uit la pielea ta alba atunci cand dormi si ma gandesc de fiecare data la sucul de rodie ce ar trebui sa se prelinga de-a lungul abdomenului tau. Si stau...si vad roseata ce-ti inunda toti porii. Vreau sa evadez din interiorul meu, sa fiu libera. Dar din pacate nu pot. Astfel raman prizoniera ta, a iubirii.
De multe ori, nu pot exprima ceea ce simt in cuvinte, dar atunci, puteam sa te ucid cu privirea, chiar puteam. Inauntrul meu se luptau dragostea si ura fata de tine si pana la urma...nu a castigat niciuna iar indiferenta nu-ti pot fi. As vrea sa te urasc. Dar mi-e imposibil.
O iau razna doar cand ma uit la pielea ta alba atunci cand dormi si ma gandesc de fiecare data la sucul de rodie ce ar trebui sa se prelinga de-a lungul abdomenului tau. Si stau...si vad roseata ce-ti inunda toti porii. Vreau sa evadez din interiorul meu, sa fiu libera. Dar din pacate nu pot. Astfel raman prizoniera ta, a iubirii.
Fericirea oarba
Iti auzeam bataile alerte ale inimii, desi erai doar la 2 banci de mine. Poate era doar in imaginatia mea, dar imi placea senzatia. Acel sentiment pe care il ai cand simti ca te priveste cineva subtil pe deasupra unei carti cu coperti verzi, si simteam parca pe propria piele transpiratia pe care aveam impresia ca o vad curgand pe obrazul tau. Imi placea sa cred ca asudai cand te gandeai ce sa ma intrebi, cum sa ma privesti cand erai in fata mea.
Eu, tremurand, ma prefaceam ca nu existi, ascultand in continuare piesele mele de la iron maiden si dand din cap dupa ritm.
Pana cand, din greseala, te-am privit...iar atunci...te-ai uitat prea sus de carte iar privirile ni s-au intersectat iar lucrurile au capatat o amploare arzatoare. Soarele era in spatele tau si irisul ochiului iti parea galben, ca in imaginatia mea. Am ramas asa, nostalgica, timp de 5 minute, admirandu-te. Te-ai ridicat usurat apoi, si ai inaintat pasii spre mine, punandu-te in fata mea. Stateam si te priveam de jos, nu mai auzeam muzica. Acum inima ta pompeaza sangele din ce in ce mai tare, gata sa explodeze si sa ma umple de dorinta. Dorinta ta de a fi langa mine. Pe mine ma ardea pasiunea, chiar aici, in stomac. Iar cand am auzit primul sunet venit din gura ta, am avut impresia ca yann tiersen si-a asezat acordeonul langa urechea mea, si canta neincetat. Nu am inteles ce mi-ai cuvantat. Atunci ti-am spus, cu gura uscata.
- Poti sa mai repeti o data?
Iar el mi s-a adresat cu aceeasi muzicalitate in voce:
-Incotro priveai?
Si i-am raspuns cu o voce puerila si intrerupta : - Priveam soarele...
Cu un oarecare aer de duritate, s-a uitat peste umar si m-a intrebat din nou :
-De ce?
-Pentru ca acesta reprezinta un inceput, odata cu apusul sau rasaritul sau, ma gandesc la o pasare Phoenix care arde si a doua zi renaste de dimineata din propria cenusa.
-Cum ti se arata soarele, cum il vezi prin ochii tai? Pupilele ii deveneau din ce in ce mai mari de la curiozitate iar ochii mi se pareau din ce in ce mai deschisi, aproape transparenti, nu ma privea niciodata fix.
-E...ca mijlocul unei margarete, plin de puritate si frumusete, care pe mine nu ma orbeste, chiar daca stau si il privesc.
-Pe mine a reusit sa ma orbeasca, dar nu soarele ci scanteia. Eram atat de pasionat de luminita aceea mica incat am vrut sa-mi ramana in memorie permanent. Am orbit acum 5 ani.
-Cum m-ai gasit ?
-Clincaitul cerceilor tai e puternic, si cu cat ma apropiam mai mult, cu atat auzeam mai tare vocea solistului de la iron maiden. Esti frumoasa.
-De unde stii?
-Ai un glas delicat, plapand iar acesta nu poate fi daruit decat unei fiinte placute, ca tine.
Atunci i-am spus sa se aseze langa mine. As vrea sa pot avea curajul sa vorbesc cu oricine, sa imi las imaginatia sa curga, insa imi lipsesc cu desavarsire toate acestea. Oare de unde le pot capata? Raspunsul probabil e tot la mine...raman optimista..
Am stat de vorba pana a ajuns luna in dreptul nostru..mi-era frig si frica in acelasi timp. Mi-ai strans mana intre degetele tale de pianist. Mi-e frica de mine si de sentimentele mele, mi-e frica sa nu-ti astup lumina pe care o ai, in interiorul tau, pt ca la suprafata esti orb insa, eu sunt mai oarba ca tine pt ca nu am fost atenta niciodata la lucrurile pe care tu le-ai auzit, sau le-ai simtit. Esti puternic, frumos, pt ca sti cum sa apreciezi un lucru. Sti sa apreciezi firul de iarba pe care iti imaginezi ca il auzi cum creste, sti sa apreciezi ciripitul pasarilor si sa le auzi aripile fluturandu-se pe cerul nemarginit, la fel de nemarginit ca si blandetea ta. Ai vocea blanda si calma, chiar si atunci cand inima iti pulseaza mai tare. Te apreciez pentru ca stii ce inseamna sa fi fericit si sti sa te multumesti cu ce ai. As vrea sa fiu si eu oarba, si sa avem o lume doar a noastra, sa o vedem asa cum vrem noi. In subconstient, eu deja am construit o lume pentru noi doi, nu mai ramane decat sa o vezi si tu iar daca vei patrunde in gandurile mele cele mai ascunse, vei sti. Pasiunea e totul. Ma pansioneaza tot ce faci si fiecare cuvant pe care il aud. Vreau sa te cunosc, sa te explorez, sa te doresc aproape de mine. Sunt un nimeni. Fa-ma cineva, doar tu poti reusi. Da-mi sperante si inunda-ma in vise, visele mele cu tine.
Eu, tremurand, ma prefaceam ca nu existi, ascultand in continuare piesele mele de la iron maiden si dand din cap dupa ritm.
Pana cand, din greseala, te-am privit...iar atunci...te-ai uitat prea sus de carte iar privirile ni s-au intersectat iar lucrurile au capatat o amploare arzatoare. Soarele era in spatele tau si irisul ochiului iti parea galben, ca in imaginatia mea. Am ramas asa, nostalgica, timp de 5 minute, admirandu-te. Te-ai ridicat usurat apoi, si ai inaintat pasii spre mine, punandu-te in fata mea. Stateam si te priveam de jos, nu mai auzeam muzica. Acum inima ta pompeaza sangele din ce in ce mai tare, gata sa explodeze si sa ma umple de dorinta. Dorinta ta de a fi langa mine. Pe mine ma ardea pasiunea, chiar aici, in stomac. Iar cand am auzit primul sunet venit din gura ta, am avut impresia ca yann tiersen si-a asezat acordeonul langa urechea mea, si canta neincetat. Nu am inteles ce mi-ai cuvantat. Atunci ti-am spus, cu gura uscata.
- Poti sa mai repeti o data?
Iar el mi s-a adresat cu aceeasi muzicalitate in voce:
-Incotro priveai?
Si i-am raspuns cu o voce puerila si intrerupta : - Priveam soarele...
Cu un oarecare aer de duritate, s-a uitat peste umar si m-a intrebat din nou :
-De ce?
-Pentru ca acesta reprezinta un inceput, odata cu apusul sau rasaritul sau, ma gandesc la o pasare Phoenix care arde si a doua zi renaste de dimineata din propria cenusa.
-Cum ti se arata soarele, cum il vezi prin ochii tai? Pupilele ii deveneau din ce in ce mai mari de la curiozitate iar ochii mi se pareau din ce in ce mai deschisi, aproape transparenti, nu ma privea niciodata fix.
-E...ca mijlocul unei margarete, plin de puritate si frumusete, care pe mine nu ma orbeste, chiar daca stau si il privesc.
-Pe mine a reusit sa ma orbeasca, dar nu soarele ci scanteia. Eram atat de pasionat de luminita aceea mica incat am vrut sa-mi ramana in memorie permanent. Am orbit acum 5 ani.
-Cum m-ai gasit ?
-Clincaitul cerceilor tai e puternic, si cu cat ma apropiam mai mult, cu atat auzeam mai tare vocea solistului de la iron maiden. Esti frumoasa.
-De unde stii?
-Ai un glas delicat, plapand iar acesta nu poate fi daruit decat unei fiinte placute, ca tine.
Atunci i-am spus sa se aseze langa mine. As vrea sa pot avea curajul sa vorbesc cu oricine, sa imi las imaginatia sa curga, insa imi lipsesc cu desavarsire toate acestea. Oare de unde le pot capata? Raspunsul probabil e tot la mine...raman optimista..
Am stat de vorba pana a ajuns luna in dreptul nostru..mi-era frig si frica in acelasi timp. Mi-ai strans mana intre degetele tale de pianist. Mi-e frica de mine si de sentimentele mele, mi-e frica sa nu-ti astup lumina pe care o ai, in interiorul tau, pt ca la suprafata esti orb insa, eu sunt mai oarba ca tine pt ca nu am fost atenta niciodata la lucrurile pe care tu le-ai auzit, sau le-ai simtit. Esti puternic, frumos, pt ca sti cum sa apreciezi un lucru. Sti sa apreciezi firul de iarba pe care iti imaginezi ca il auzi cum creste, sti sa apreciezi ciripitul pasarilor si sa le auzi aripile fluturandu-se pe cerul nemarginit, la fel de nemarginit ca si blandetea ta. Ai vocea blanda si calma, chiar si atunci cand inima iti pulseaza mai tare. Te apreciez pentru ca stii ce inseamna sa fi fericit si sti sa te multumesti cu ce ai. As vrea sa fiu si eu oarba, si sa avem o lume doar a noastra, sa o vedem asa cum vrem noi. In subconstient, eu deja am construit o lume pentru noi doi, nu mai ramane decat sa o vezi si tu iar daca vei patrunde in gandurile mele cele mai ascunse, vei sti. Pasiunea e totul. Ma pansioneaza tot ce faci si fiecare cuvant pe care il aud. Vreau sa te cunosc, sa te explorez, sa te doresc aproape de mine. Sunt un nimeni. Fa-ma cineva, doar tu poti reusi. Da-mi sperante si inunda-ma in vise, visele mele cu tine.
Clipa
Iti imbeti gandurile cu parfumul meu de lacrimioare si mesteci cuvinte magulitoare facandu-ti sperante ca te voi lasa sa gusti din pielea mea neatinsa inca de raze, facand aceleasi gesturi la nesfarsit. Si ti-am gresit, stiu. Simt golul din stomacul tau cu fiecare vorba adresata si cu fiecare gest regretat apoi pe care il inaintez in fata ta. Orizontul meu te are pe tine in centru si esti inconjurat de o aura cu mii de culori. Stii de ce? Pentru ca o treime din aura mea e in jurul tau, iar un sfert imi bantuie imprejururile, in culoarea iubirii noastre...
Oare voi putea umple vreodata gaurile facute de mine pe dinauntrul tau?
Mai ramai...
Oare voi putea umple vreodata gaurile facute de mine pe dinauntrul tau?
Mai ramai...
Iar si iar...
Şi crezi că nu-mi dau seama că mi-ai făcut cafeaua mai amară decât deobicei, crezi că nu stiu că astăzi ai de lucru până târziu şi nu vom lua cina împreună doar pentru a-mi dovedi încă o dată că vrei să ignori predicile de toate zilele pe care ţi le spun cu atât de multă satisfacere uneori... Te minţi singur de fiecare dată când îmi întorci spatele şi negi cuvântările mele. Te admiri tot timpul pentru cât de puternic şi de posesiv eşti. Te las, te abandonez ca să poţi cădea în gol, în fiecare zi, în fiecare noapte atunci când adormi în celalalt colţ al patului. În fiecare zi faci aceleaşi lucruri, îmi adresezi aceleaşi vorbe...ce s-a schimbat? Întrebarea asta îmi răsună în mintea mea prea lucidă tot timpul când stai şi priveşti parcă dincolo de mine. Îmi ignori verzeala ochilor de frică să nu faci cale întoarsă în inima ta, răstignită acum pe sângele rece care o înconjoară şi în acelaşi timp curge printre cărările care par să devieze de la destinaţie. Am obosit să te mai caut...deşi eşti în faţa mea. M-am săturat să îţi mai aud gândurile la fel cum întrebarile mele s-au săturat să fie de fiecare dată retorice. Ai rămas parcă fără puls, eşti atât de sec, la fel ca şi vinul roşu aprins pe care obişnuiam să-l bem însetaţi în fiecare noapte, îl împărţeam doar noi doi, iar ţie îţi revenea întotdeauna un pahar în plus, pentru că tu eşti bărbatul. Câteodata te invidiez pentru atotputernicia de care vrei să dai dovadă tot timpul, te invidiez pentru ideile tale egoiste şi pentru narcisismul pe care îl subliniezi tot timpul de faţă cu mine.
Şi...continui să caut căldura din înăuntrul tău, este acolo, o pot simţi cum se zbate să spargă zidurile mândriei şi orgoliului. Încă aştept.
Şi...continui să caut căldura din înăuntrul tău, este acolo, o pot simţi cum se zbate să spargă zidurile mândriei şi orgoliului. Încă aştept.
Out of the sky
De Robert Vass. Multumesc pentru asta!
Out of the clear blue sky
A molten rock in searing flames
Fell under the runic shield,
The protects the hidden shrine
From there a human shape has raised,
Burning tides and endless pain,
The deathbringer from above came.
With glowing eyes and raging steel
He stared at the blossomed field.
As an army was approaching him
He started building of the rage,
Which utterly he will release
Once the humans are in range
When the time has come
The soldiers stood right in front
As the raging demon released,
All the fury he had within
His burning body, covered in steel.
They all fell, one by one
When the fiery breath of the beast
Shrouded their fate, as a lunar eclipse.
As the soldiers fell to their knees
The demon burst in a killing spree
Slaughtering all but one
Who managed to hold on
And in a desperate moment he called
Upon the powers of the Gods
And in that moment the sky turned red
Our unknown hero said:
“ Unholy demon, thy end has come
From this land you will be gone”
He raised his sword in the air
Giving all he could spare
Charged the foul raging beast
With a courage we daren’t speak
So that those of his kin
Which stood helpless around him
Will have a chance to stare
At the demon’s desperate face
As he fades before a man
Whose tale forever will be known
Out of the clear blue sky
A molten rock in searing flames
Fell under the runic shield,
The protects the hidden shrine
From there a human shape has raised,
Burning tides and endless pain,
The deathbringer from above came.
With glowing eyes and raging steel
He stared at the blossomed field.
As an army was approaching him
He started building of the rage,
Which utterly he will release
Once the humans are in range
When the time has come
The soldiers stood right in front
As the raging demon released,
All the fury he had within
His burning body, covered in steel.
They all fell, one by one
When the fiery breath of the beast
Shrouded their fate, as a lunar eclipse.
As the soldiers fell to their knees
The demon burst in a killing spree
Slaughtering all but one
Who managed to hold on
And in a desperate moment he called
Upon the powers of the Gods
And in that moment the sky turned red
Our unknown hero said:
“ Unholy demon, thy end has come
From this land you will be gone”
He raised his sword in the air
Giving all he could spare
Charged the foul raging beast
With a courage we daren’t speak
So that those of his kin
Which stood helpless around him
Will have a chance to stare
At the demon’s desperate face
As he fades before a man
Whose tale forever will be known
Compact
Toate durerile ti se amplifica, iti auzi bataile inimii incontinuu, un semnal ca traiesti. Te simti pierdut.. mai cufundat ca niciodata in marea agonie. Si apoi, zambesti, ignori si te comporti ca si cum nimic nu ar fi adevarat. Simti ca pamantul aluneca sub picioarele tale, dar ramai, faci cate un pas ca sa ramai pe loc in continuare. Esti inconjurat de fete cunoscute dar cu launtrii nepatrunsi de tine. Dar, cand vrei sa pleci, nu te poti misca, te simti prizonier in propria inchisoare, a corpului. Iti simti sufletul tinut intre lanturi si iti doresti ca persoana iubita sa-ti desfaca lacatul cu inima sa, cu sentimente profunde. Soptesc "Cheia e la tine!". Nu ma aude nimeni si nici eu nu aud nici o voce, imi aud doar pulsul care e din ce in ce mai accelerat. Inima mea vrea sa iasa, vrea sa te caute, unde esti ? Te detest pentru ca m-ai transformat intr-o statuie pe dinafara si iti multumesc pentru ca pe dinauntru sentimentele imi sunt din ce in ce mai puternice si poate in cele din urma vor putea frange aceasta carcasa cu care sunt acoperita. As vrea sa fi si tu, statuia care ma tine de mana acum. Doare. Ma dor ochii de la genele greoaie apasate de lacrimi...ii inchid si...si...te vad, in fata mea, ma pot misca, te pot strange in brate. Sunt in gradina cu capsuni unde ma jucam cand eram mica si sunt cu tine. Iti daruiesc cea mai mare si rosie capsuna din toate si te tin de degetul mic strans. Sa fie adevarat? Raiul este acela in care stai cu persoana iubita in cel mai drag loc tie? Nu...ar fi prea frumos..sunt doar rezultatele dramei mele pe care o traiesc in fiecare zi.
Ramai...mai ramai putin...
Ai plecat!
Alerg dupa tine, nu te prind si strig "Uite-te in spate, uite-te la mine cat de mult imi doresc sa te tin de mana! " . Dar tu alergi in tacere in continuare. Si deschid ochii...vad tavanul acoperit aproape de fum si in jurul meu capete disperate ce cheama ajutor. Stiu ce s-a intamplat.. am lesinat de oboseala alergand dupa tine, din pacate intre oameni neutri. Inca imi mai doresc sa te ating, in imaginatia mea. Si sti, chiar daca voi fi incordata de suspinuri, nu-ti voi intoarce spatele niciodata pentru ca esti monstruletul ce sta in mijlocul creierului si inimii mele si genereaza restul...Te pierd, doare.
Ramai...mai ramai putin...
Ai plecat!
Alerg dupa tine, nu te prind si strig "Uite-te in spate, uite-te la mine cat de mult imi doresc sa te tin de mana! " . Dar tu alergi in tacere in continuare. Si deschid ochii...vad tavanul acoperit aproape de fum si in jurul meu capete disperate ce cheama ajutor. Stiu ce s-a intamplat.. am lesinat de oboseala alergand dupa tine, din pacate intre oameni neutri. Inca imi mai doresc sa te ating, in imaginatia mea. Si sti, chiar daca voi fi incordata de suspinuri, nu-ti voi intoarce spatele niciodata pentru ca esti monstruletul ce sta in mijlocul creierului si inimii mele si genereaza restul...Te pierd, doare.
Fara un sfarsit...
Cum stau cu capul in jos, simt cum imi curg lacrimile pana la capatul genelor, apoi ele devin usoare. Iar sub mine e o balta, acolo sunt toate sentimentele mele. Plang din cauza ta, ca deobicei. Plang pentru ca nu pot sa fiu asa cum iti doresti tu, sa-ti intru in gratii. Ajuta-ma sa imi doresc in fiecare zi mai mult sa te am langa mine. Ajuta-ma sa te descopar in fiecare zi mai mult, sa-ti cunosc fiecare crestatura a pielii nesemnificativa. Vreau sa te prefer pe tine inainte de toate si tu, vreau sa ma adori. Acea adorare care duce la euforie in momentul cand ma vezi, fara narcotice. Mi-e frica de ziua in care eu nu o sa mai fiu in stare sa te rasfoiesc, sa ma chinui sa te inteleg pentru ca esti ca o carte pentru mine.
Astept ziua cand vei veni la mine, te astept pe tine.
Astept ziua cand vei veni la mine, te astept pe tine.
Feminin
In viziunea mea, modelata de mai multi factori, femeia este ca o muza, care prin goliciunea acesteia, vrea sa-si dovedeasca puritatea. Aspectul atat de ingenuu si perfect te fac sa crezi ca suprafata portelanului de care sunt inconjurate e aproape impermeabila. Prin acea mica portiune prin care poti sa patrunzi in launtrii sai iti da o mica ocazie nesemnificativa sa-ti arate inca o data ca de puerila poate fi, facandu-te sa te rogi la chipul ei. Te motiveaza sa te convingi poate nu te vei alege cu nimic din partea acesteia, iluzia fiind prima atributie a femeii.
Cu fiecare zi si experienta avuta in plus, urmez calea feminitatii, pasii rarindu-se din ce in ce mai mult ajungand in culmile curiozitatilor mele.
Cu fiecare zi si experienta avuta in plus, urmez calea feminitatii, pasii rarindu-se din ce in ce mai mult ajungand in culmile curiozitatilor mele.
Programul 32.
La orele tarzii din noapte ma gandesc doar la doua lucruri, la tine si la mine, alungand toate celelalte. Gingasia ta poate induiosa pe oricine. As desena aripi si mi le-as insusi constant, daca as sti ca ai zbura in ascuns cu mine, tie ti-as picta aripile albe, caracterizandu-te prin ingenuitatea pe care mi-o dovedesti in fiecare zi, nu doar prin cuvinte ci si prin lumina nepatata din irisul tau cafeniu. Impulsurile tale ma trimit neincetat la muzica, fiind solistul propriei persoane, muzicalitatea din vocea ta nedeslusindu-se, in ciuda eforturilor mele. Gasesc in fiecare miscare de-a ta armonie pana si in modul in care duci tigara la gura, iti ascuti buzele si iti lasi fumul sa-ti inunde gatul setos dupa nicotina. Uneori imi place sa cred ca-ti pot citi gandurile pentru a ma putea integra printre numeroasele tale idei fara sa fortez terenul si imi place sa ma gandesc ca si tu ma poti citi, declarandu-ti deseori dragoste in gand sperand ca o sa ma auzi sau macar sa ai impresia asta. As vrea sa iti soptesc in timp de dormi cat de mult vreau sa fiu in preajma ta, sa-ti simt mirosul si respiratia alerta, asigurandu-ma ca ma aude doar TU-ul din creierul tau, dandu-ti indicii despre marturisirile mele in fiecare zi. Intr-o zi, mi-ar place sa nu-ti mai iau in seama perfectiunile insa e aproape imposibil pentru ca "Partile rele sunt deseori umbrite de parile bune, acestea facandu-se la un moment dat aproape invizibile, renuntand treptat sa le mai analizezi. ".
Da, sunt perfect constienta de ce scriu, insa de aseamenea stiu ca nu o sa ajute la nimic, ca tu vei continua sa-mi umpli golurile ramase asa cum sti tu cel mai bine. Si ajung la...nimic.
Da, sunt perfect constienta de ce scriu, insa de aseamenea stiu ca nu o sa ajute la nimic, ca tu vei continua sa-mi umpli golurile ramase asa cum sti tu cel mai bine. Si ajung la...nimic.
Blandul animal
Mi se infunda urechile de fiecare data cand vreau sa te mai ascult, surzesc atunci cand ma certi iar apoi le astup cu degetele mici si inghesuite cand dau explicatii, nevrand sa-ti aud obiectiile nesigure doar pentru a nu-mi cufunda si mai mult replicile in fluviul mintii.
Stii, pot fi cum vrei tu dar, in felul meu. Poti inceta sa-ti mai ascunzi sudoarea cu cearsaful, poti termina atat de usor sa nu mai fredonezi in minte melodii, poti...pur si simplu sa ma asculti fara sa critici, suspini sau judeci. Iar daca ai face toate aceastea, nu ai mai fi tu si tocmai de aceea imi esti atat de antipatic si de iubit.
Stii, pot fi cum vrei tu dar, in felul meu. Poti inceta sa-ti mai ascunzi sudoarea cu cearsaful, poti termina atat de usor sa nu mai fredonezi in minte melodii, poti...pur si simplu sa ma asculti fara sa critici, suspini sau judeci. Iar daca ai face toate aceastea, nu ai mai fi tu si tocmai de aceea imi esti atat de antipatic si de iubit.
"Sub ochii mei..."
Privindu-te, realizez ca exista fericire, exista portiunea aceea mica din sufletul oricarui om care infloreste de fiecare data cand ni se dilata pupilele, ridicam sprancenele si ondulam buzele crapate la auzul sau vazul lucrurilor minunate din viata ce ni se intampla. Ma indemni prin mimica zambetului sa fiu vesela alaturi de tine, sa ma bucur de nimicurile irelevante intalnite de zi cu zi, sa uit de durerile mele tainute de demult in coltul opus fericirii, sa las petalele sa-l acopere partial ca apoi sa se ofileasca si sa revina amaraciunea.
Iar tu, senin, iti lasai mainile sa danseze pe masa imaginandu-ti pianul din Debussy- Clair de Lune inchipuindu-ti ca imi satisfaci faramiturile placerilor ce mi-au ramas, printre altele, muzica. Sunetele curate ale scarilor albe ce par a fi infinite...
Inganadu-ma cand incep a pali petalele alunecate prin venele ce duc in tot corpul tau, gandindu-ma ca nu te vei schimba niciodata. Vei ramane calm si vei continua sa iti misti degetele intr-un ritm prompt ajungand pe coapsele mele pana la nemarginirile veseliei impreuna si doar asa.
Iar tu, senin, iti lasai mainile sa danseze pe masa imaginandu-ti pianul din Debussy- Clair de Lune inchipuindu-ti ca imi satisfaci faramiturile placerilor ce mi-au ramas, printre altele, muzica. Sunetele curate ale scarilor albe ce par a fi infinite...
Inganadu-ma cand incep a pali petalele alunecate prin venele ce duc in tot corpul tau, gandindu-ma ca nu te vei schimba niciodata. Vei ramane calm si vei continua sa iti misti degetele intr-un ritm prompt ajungand pe coapsele mele pana la nemarginirile veseliei impreuna si doar asa.
Iubeste-te pe tine insuti, Daphne Rose Kingma
Din primul capitol concluzionez ca multora le este aproape imposibil de a face aceasta realizare,chiar daca nu-si dau seama. Inainte de toate trebuie sa ne iubim pe noi insine si apoi sa invatam sa-i iubim pe altii.
Carte primita de la mama. O recomand oricui !
Mulţimea are cuvântul
Pentru că iniţial ar trebui să fie rădăcina "copacului", bază evoluţiei omenirii. Dacă nu stăruim să vorbim despre acest subiect clasic, rădăcina se usucă. Dacă aceasta se usucă, piere şi restul.
Acum, iubirea e în vârf, cum spune mama. E 'inteleasa' într-un mod superficial. Ce mai contează dacă păleşte? Restul rămâne impecabil. Să rămânem cu acest fals rezultat al raţionamentului oamenilor?
Cap. I - Agonie
Chiar dacă uneori gândurile noastre nu ajung într-un punct comun, tot te iubesc.
Chiar dacă mirosurile noastre nu se întrepătrund, asta nu înseamnă că nu te doresc.
Şi eu, stând să analizez alene toate amănuntele absolute ale existenţei cuvântului "noi", cuget la amintirile plăcute trăite împreună, la toate sentimentele ce mi-au găurit inima şi la toate sentimentele ce mi-au fost petice mai apoi. Te priveam când ne uitam la film, da, acela cu cei doi care se iubeau nespus de mult. Aveai în ochi un punct de strălucire. Ştii, mi se întâmplă des să am deja-vu. Iar atunci când ascultăm muzică şi stăteam în braţele tale, băteai ritmul cu degetele pe piciorul meu şi îţi auzeam contracţiile ritmice ale organului pe care vroiam să-l domin, care credeam atunci că-mi aparţine în întregime. Iar tu, în banalitatea ta, mă iritai cu vorbele "Mai spune ceva..." .
Atunci o luam de la capăt, din nou. Mă amăgeam neîntrerupt cu trecerea fiecărui minut în prezenţa ta...doare.
'11
Întâmpinându-te mirosul puternic de votcă şi energizant din toate părţile, muzică veche şi proastă venind din boxele tipului anonim din suburbiile Timişoarei, fum de la ţigară, parfumuri care mai de care, te ameţeau încetul cu încetul, nu ştiai în ce parte să o iei, să simţi puţin aer proaspăt. Afară erau -10 grade, nu puteai să admiri artificiile de miezul nopţii, îţi îngheţa mâna pe ţigara abia începută, o aruncai cu părere de rău să se stingă la atingerea zăpezii.
Atâta agitaţie te făcea să-ţi doreşti din ce în ce mai mult să fi acasă, la calculator ascultând muzica ta, stând la lumina veiozei şi...scriind. Persoanele din jurul tău se mişcau într-un mod haotic,odios, te pierdeai doar când te uitai în jur. Iar luminile? Puţine dintre ele erau parcă săgeţi aruncate peste tot în sală, îţi era şi frică să te întorci cu faţa la ele că să nu te orbească. Totul a fost de prisos, o seară ca oricare alta, un party obişnuit cu persoane obişnuite şi neinteresante, despre care nu puteam să-mi formez o părere şi sincer, nu am insistat să mă gândesc la asta. O seară cu nimic deosebit faţă de celelalte, pentru mine.
Toată 'distractia' ca să nu se sfârşească cu bine, în a 2-a seară s-a încheiat cu o ' încântătoare' bătaie între nişte oameni vindicativi. In 5 minute nu au mai fost decat 10 oameni in local, cei in cauza. In rest, toti au plecat imediat evitand scandalul.
El, o singură persoană mi-a salvat toată seara cu blândeţea şi delicateţea atingerii lui, ţinându-mă în braţe că pe un prunc ingenuu, supărându-se absurd de fiecare dată când plecam de lângă el.
Şi..cam atât a ţinut tot, două seri interminabile.
Atâta agitaţie te făcea să-ţi doreşti din ce în ce mai mult să fi acasă, la calculator ascultând muzica ta, stând la lumina veiozei şi...scriind. Persoanele din jurul tău se mişcau într-un mod haotic,odios, te pierdeai doar când te uitai în jur. Iar luminile? Puţine dintre ele erau parcă săgeţi aruncate peste tot în sală, îţi era şi frică să te întorci cu faţa la ele că să nu te orbească. Totul a fost de prisos, o seară ca oricare alta, un party obişnuit cu persoane obişnuite şi neinteresante, despre care nu puteam să-mi formez o părere şi sincer, nu am insistat să mă gândesc la asta. O seară cu nimic deosebit faţă de celelalte, pentru mine.
Toată 'distractia' ca să nu se sfârşească cu bine, în a 2-a seară s-a încheiat cu o ' încântătoare' bătaie între nişte oameni vindicativi. In 5 minute nu au mai fost decat 10 oameni in local, cei in cauza. In rest, toti au plecat imediat evitand scandalul.
El, o singură persoană mi-a salvat toată seara cu blândeţea şi delicateţea atingerii lui, ţinându-mă în braţe că pe un prunc ingenuu, supărându-se absurd de fiecare dată când plecam de lângă el.
Şi..cam atât a ţinut tot, două seri interminabile.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
