Iar si iar...

Şi crezi că nu-mi dau seama că mi-ai făcut cafeaua mai amară decât deobicei, crezi că nu stiu că astăzi ai de lucru până târziu şi nu vom lua cina împreună doar pentru a-mi dovedi încă o dată că vrei să ignori predicile de toate zilele pe care ţi le spun cu atât de multă satisfacere uneori... Te minţi singur de fiecare dată când îmi întorci spatele şi negi cuvântările mele. Te admiri tot timpul pentru cât de puternic şi de posesiv eşti. Te las, te abandonez ca să poţi cădea în gol, în fiecare zi, în fiecare noapte atunci când adormi în celalalt colţ al patului. În fiecare zi faci aceleaşi lucruri, îmi adresezi aceleaşi vorbe...ce s-a schimbat? Întrebarea asta îmi răsună în mintea mea prea lucidă tot timpul când stai şi priveşti parcă dincolo de mine. Îmi ignori verzeala ochilor de frică să nu faci cale întoarsă în inima ta, răstignită acum pe sângele rece care o înconjoară şi în acelaşi timp curge printre cărările care par să devieze de la destinaţie. Am obosit să te mai caut...deşi eşti în faţa mea. M-am săturat să îţi mai aud gândurile la fel cum întrebarile mele s-au săturat să fie de fiecare dată retorice. Ai rămas parcă fără puls, eşti atât de sec, la fel ca şi vinul roşu aprins pe care obişnuiam să-l bem însetaţi în fiecare noapte, îl împărţeam doar noi doi, iar ţie îţi revenea întotdeauna un pahar în plus, pentru că tu eşti bărbatul. Câteodata te invidiez pentru atotputernicia de care vrei să dai dovadă tot timpul, te invidiez pentru ideile tale egoiste şi pentru narcisismul pe care îl subliniezi tot timpul de faţă cu mine.
Şi...continui să caut căldura din înăuntrul tău, este acolo, o pot simţi cum se zbate să spargă zidurile mândriei şi orgoliului. Încă aştept.

Out of the sky

De Robert Vass. Multumesc pentru asta!



Out of the clear blue sky
A molten rock in searing flames
Fell under the runic shield,
The protects the hidden shrine
From there a human shape has raised,
Burning tides and endless pain,
The deathbringer from above came.

With glowing eyes and raging steel
He stared at the blossomed field.
As an army was approaching him
He started building of the rage,
Which utterly he will release
Once the humans are in range

When the time has come
The soldiers stood right in front
As the raging demon released,
All the fury he had within
His burning body, covered in steel.
They all fell, one by one
When the fiery breath of the beast
Shrouded their fate, as a lunar eclipse.

As the soldiers fell to their knees
The demon burst in a killing spree
Slaughtering all but one
Who managed to hold on
And in a desperate moment he called
Upon the powers of the Gods
And in that moment the sky turned red
Our unknown hero said:
“ Unholy demon, thy end has come
From this land you will be gone”

He raised his sword in the air
Giving all he could spare
Charged the foul raging beast
With a courage we daren’t speak
So that those of his kin
Which stood helpless around him
Will have a chance to stare
At the demon’s desperate face
As he fades before a man
Whose tale forever will be known

Compact

Toate durerile ti se amplifica, iti auzi bataile inimii incontinuu, un semnal ca traiesti. Te simti pierdut.. mai cufundat ca niciodata in marea agonie. Si apoi, zambesti, ignori si te comporti ca si cum nimic nu ar fi adevarat. Simti ca pamantul aluneca sub picioarele tale, dar ramai, faci cate un pas ca sa ramai pe loc in continuare. Esti inconjurat de fete cunoscute dar cu launtrii nepatrunsi de tine. Dar, cand vrei sa pleci, nu te poti misca, te simti prizonier in propria inchisoare, a corpului. Iti simti sufletul tinut intre lanturi si iti doresti ca persoana iubita sa-ti desfaca lacatul cu inima sa, cu sentimente profunde. Soptesc "Cheia e la tine!". Nu ma aude nimeni si nici eu nu aud nici o voce, imi aud doar pulsul care e din ce in ce mai accelerat. Inima mea vrea sa iasa, vrea sa te caute, unde esti ? Te detest pentru ca m-ai transformat intr-o statuie pe dinafara si iti multumesc pentru ca pe dinauntru sentimentele imi sunt din ce in ce mai puternice si poate in cele din urma vor putea frange aceasta carcasa cu care sunt acoperita. As vrea sa fi si tu, statuia care ma tine de mana acum. Doare. Ma dor ochii de la genele greoaie apasate de lacrimi...ii inchid si...si...te vad, in fata mea, ma pot misca, te pot strange in brate. Sunt in gradina cu capsuni unde ma jucam cand eram mica si sunt cu tine. Iti daruiesc cea mai mare si rosie capsuna din toate si te tin de degetul mic strans. Sa fie adevarat? Raiul este acela in care stai cu persoana iubita in cel mai drag loc tie? Nu...ar fi prea frumos..sunt doar rezultatele dramei mele pe care o traiesc in fiecare zi.
Ramai...mai ramai putin...
Ai plecat!

Alerg dupa tine, nu te prind si strig "Uite-te in spate, uite-te la mine cat de mult imi doresc sa te tin de mana! " . Dar tu alergi in tacere in continuare. Si deschid ochii...vad tavanul acoperit aproape de fum si in jurul meu capete disperate ce cheama ajutor. Stiu ce s-a intamplat.. am lesinat de oboseala alergand dupa tine, din pacate intre oameni neutri. Inca imi mai doresc sa te ating, in imaginatia mea. Si sti, chiar daca voi fi incordata de suspinuri, nu-ti voi intoarce spatele niciodata pentru ca esti monstruletul ce sta in mijlocul creierului si inimii mele si genereaza restul...Te pierd, doare.