Dimineata ma priveste subtil printre drapeliile liliachii cumparate de mama ta. Nici un ziar, nici cafea nici macar un sarut ca am inceput o noua zi. Imi pun la otet jignirile care o sa-ti franga inima cand o sa te trezesti din mahmureala. Mirosi a ierburi tinute in debara ani intregi iar mireasma votkai imi inunda toate caile respiratorii. Intru-un fel, ma bufneste rasul cand te vad calcand in 3 parti diferite mergand spre bucatarie si implorandu-ma sa-ti prajesc niste paine si sa ti-o ung cu unt. A cata oara?
De multe ori, nu pot exprima ceea ce simt in cuvinte, dar atunci, puteam sa te ucid cu privirea, chiar puteam. Inauntrul meu se luptau dragostea si ura fata de tine si pana la urma...nu a castigat niciuna iar indiferenta nu-ti pot fi. As vrea sa te urasc. Dar mi-e imposibil.
O iau razna doar cand ma uit la pielea ta alba atunci cand dormi si ma gandesc de fiecare data la sucul de rodie ce ar trebui sa se prelinga de-a lungul abdomenului tau. Si stau...si vad roseata ce-ti inunda toti porii. Vreau sa evadez din interiorul meu, sa fiu libera. Dar din pacate nu pot. Astfel raman prizoniera ta, a iubirii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
