Întâmpinându-te mirosul puternic de votcă şi energizant din toate părţile, muzică veche şi proastă venind din boxele tipului anonim din suburbiile Timişoarei, fum de la ţigară, parfumuri care mai de care, te ameţeau încetul cu încetul, nu ştiai în ce parte să o iei, să simţi puţin aer proaspăt. Afară erau -10 grade, nu puteai să admiri artificiile de miezul nopţii, îţi îngheţa mâna pe ţigara abia începută, o aruncai cu părere de rău să se stingă la atingerea zăpezii.
Atâta agitaţie te făcea să-ţi doreşti din ce în ce mai mult să fi acasă, la calculator ascultând muzica ta, stând la lumina veiozei şi...scriind. Persoanele din jurul tău se mişcau într-un mod haotic,odios, te pierdeai doar când te uitai în jur. Iar luminile? Puţine dintre ele erau parcă săgeţi aruncate peste tot în sală, îţi era şi frică să te întorci cu faţa la ele că să nu te orbească. Totul a fost de prisos, o seară ca oricare alta, un party obişnuit cu persoane obişnuite şi neinteresante, despre care nu puteam să-mi formez o părere şi sincer, nu am insistat să mă gândesc la asta. O seară cu nimic deosebit faţă de celelalte, pentru mine.
Toată 'distractia' ca să nu se sfârşească cu bine, în a 2-a seară s-a încheiat cu o ' încântătoare' bătaie între nişte oameni vindicativi. In 5 minute nu au mai fost decat 10 oameni in local, cei in cauza. In rest, toti au plecat imediat evitand scandalul.
El, o singură persoană mi-a salvat toată seara cu blândeţea şi delicateţea atingerii lui, ţinându-mă în braţe că pe un prunc ingenuu, supărându-se absurd de fiecare dată când plecam de lângă el.
Şi..cam atât a ţinut tot, două seri interminabile.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
