La orele tarzii din noapte ma gandesc doar la doua lucruri, la tine si la mine, alungand toate celelalte. Gingasia ta poate induiosa pe oricine. As desena aripi si mi le-as insusi constant, daca as sti ca ai zbura in ascuns cu mine, tie ti-as picta aripile albe, caracterizandu-te prin ingenuitatea pe care mi-o dovedesti in fiecare zi, nu doar prin cuvinte ci si prin lumina nepatata din irisul tau cafeniu. Impulsurile tale ma trimit neincetat la muzica, fiind solistul propriei persoane, muzicalitatea din vocea ta nedeslusindu-se, in ciuda eforturilor mele. Gasesc in fiecare miscare de-a ta armonie pana si in modul in care duci tigara la gura, iti ascuti buzele si iti lasi fumul sa-ti inunde gatul setos dupa nicotina. Uneori imi place sa cred ca-ti pot citi gandurile pentru a ma putea integra printre numeroasele tale idei fara sa fortez terenul si imi place sa ma gandesc ca si tu ma poti citi, declarandu-ti deseori dragoste in gand sperand ca o sa ma auzi sau macar sa ai impresia asta. As vrea sa iti soptesc in timp de dormi cat de mult vreau sa fiu in preajma ta, sa-ti simt mirosul si respiratia alerta, asigurandu-ma ca ma aude doar TU-ul din creierul tau, dandu-ti indicii despre marturisirile mele in fiecare zi. Intr-o zi, mi-ar place sa nu-ti mai iau in seama perfectiunile insa e aproape imposibil pentru ca "Partile rele sunt deseori umbrite de parile bune, acestea facandu-se la un moment dat aproape invizibile, renuntand treptat sa le mai analizezi. ".
Da, sunt perfect constienta de ce scriu, insa de aseamenea stiu ca nu o sa ajute la nimic, ca tu vei continua sa-mi umpli golurile ramase asa cum sti tu cel mai bine. Si ajung la...nimic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
