Apogeu.

        A trecut timpul si eu inca stau si meditez la intoarcerea mea la inocenta. Plang, zambesc si ignor. Te-am ignorat pe tine. Te vedeam zilnic dar te-am uitat. Fiinta nesemnificativa in viata mea,  te pretuiam ca pe un obiect valoros pe care il lustruiam in fiecare zi si aveam grija sa stea in locul potrivit de fiecare data. Unde era coincidenta? In intervalul de 5 minute si 10 secunde, timp in care iti faceai loc printre activitatile tale de zi cu zi ca sa dai ochii cu mine. Si eu, in singuratatea mea, nu bagam de seama interesul tau. Pana intr-o zi de joi, acum 5 ani, cand ne-am impiedicat unul de altul drumurile.Eram un intreg pana ieri.
       Ieri a fost marti, era ora 4 dimineata. Prima data in viata cand nu am scos nici un cuvant timp de cateva ore. Erai langa perdeaua noastra cafenie, acum rosiatica in partea de jos. Cativa stropi erau sariti pe florile pe care mi le-ai dat de ziua mea  O mana o tineai pe inima si te uitai pierdut la mine. Cealalta jertfa era in pat, in raul rosu si amar care curgea lin din sanul ei stang. M-am apropiat de tine incet, mi-era frica sa nu fi gresit ceva si ti-am soptit la ureche incet ca te iubesc. Nu stiu de ce am vorbit in soapta, mi-era frica sa nu ma auzi? stiam ca era imposibil.
       Inainte de asta, marti ora 2 dimineata. Veneam de la studio, scoteam niste poze cu mine nud ca sa ti le arat. Erai cu ea si erati fericiti.
De ce zambeati? O iubeai? Pe mine m-ai iubit? Intrebarile retorice care imi rasunau in cap. Am scos arma ce o aveam in poseta pentru ca traiam intr-un cartier plin pusti cu droguri si criminali. Nu mi-ati auzit inima care vroia sa sara din piept de tristete si ura? Nu ati bagat de seama sunetul lacrimilor mele ce se contopeau cu covorul?
Parul ei brunet cu bretonul pana la sprancene se scutura la atingerea trupurilor. Intr-un moment de nebunie, am apasat pe linia neagra si s-a facut liniste.. te tarai pe covor in genunchi implorandu-ma sa te iert si repetandu-mi ca ma iubesti. S-au terminat lacrimile, simteam ca imi curge sange in loc iar ochii simteam ca imi iau foc. Nu te-am privit. O priveam doar pe ea si ii priveam perfectiunea corpului pe care l-ai atins de nenumarate ori. Ma intrebam de ce? Nu trebuia sa-mi raspunzi, desi o faceai incontinuu. Ti-am spus sa inchizi geamul. Era iarna si fulgii intrau pe geam printr-o miscare de vals parca, ii auzeam notele lui Vivaldi care imi rasunau in cap. Ultimele cuvinte ale mele au fost: "Intoarce-te cu fata la mine si spune-mi ca ma iubesti!". Inainte sa-mi spui, am apasat "butonul de oprire" pentru a nu-ti mai auzi inca o data minciunile. Era o liniste de mormant...mormantul in care vom ajunge fiecare la un moment dat. Tie insa, ti-a venit vremea mai devreme. Te-am iubit...